Ana Maria Ducuță

Când eram în liceu, Albert Camus, Eugene Ionesco sau Emil Cioran mă fascinau, existenţialismul absurd şi totuşi atât de intens mi se părea singura explicaţie posibilă a lumii adeseori lipsită de sens în care trăim. Tot ceea ce trăiam era despre mine dar în acelaşi timp nu avea nicio legătură cu mine… atât de multe întrebări, uneori suferinţă profundă, apoi ajungeam în acelaşi punct de unde plecasem: la mine însămi.

Spunem adeseori «te las să te gândești la asta» sau «îți dau puțin timp de gândire». De ce nu spunem: «Te las să simți asta», «Îți dau puțin timp de simțire»? Pentru că suntem învățați că ceva e corect dacă e gândit, nu simțit. Pentru că ni se pare că un raționament corect și imparțial este cel al minții, exclusiv.

Dar ce facem dacă raționamentul nostru e corect, dar nu se potrivește cu simțirea? Ce facem dacă știm ceva și simțim altceva?

„Ceea ce așteptăm de la altcineva, de multe ori, noi nu putem oferi. Nu putem fi liniștea, echilibrul și starea de bine a unei alte persoane, dar vrem asta în relațiile noastre.

Suntem în război cu inamicul din interiorul nostru, și căutăm salvatori în afara noastră. Pe acești salvatori îi condamnăm la neliniștea noastră, la propriile neîncrederi, la luptele noastre din trecut, în numele iubirii. Orgoliul nostru rănit plânge atunci când nu primim ce ne dorim, și odată cu el povestea de iubire dispare.”

Transformă-ți viața cu un nou mod de gândire

„Iubirea nu este doar o metaforă, o poezie sau un cântec. Iubirea este motivul, justificarea și șansa la viață. Suntem atât cât iubim și trăim doar atunci când iubim. Dar uneori, «iubirea» este înlocuită de sora ei geamănă, plăsmuită cu așteptări nerealiste, fățărnicie și indiferență: «neiubirea».

Neiubirea ne face nesiguri, triști si ne ia orice altceva am putea avea în viața noastră, în timp ce ne amăgim că avem «iubire» în viața noastră.”

Durerea este începutul vindecării. Durerea este declanșatorul cel mai puternic al puterii interioare. Dar de multe ori doare atât de tare, că ne oprim acolo, în durere. Nu vrem să vedem mai departe de suferință, suntem orbiți de ea, credem că acolo, cu durerea, se termină tot.

Și, de fapt, cea mai mare eliberare vine așa, deghizată în durere. Dar ca să descoperi binecuvântarea, trebuie să vrei să treci prin vindecare.”

„M-am așezat cu mama mea, în parc, pe scări, la muzeu, acasă, în studio, pe marginea râului, pe câmp, în toate locurile la care nu te-ai gandi ca fiind potrivite pentru o filmare și am vorbit. Am vorbit despre ce simțim, ce credem, ce am făcut și simțit noi atunci când a fost greu și a durut.

Așa a apărut emisiunea «De vorbă cu mama». Apoi m-am gândit să transform aceste «șezători» și într-o carte, pe care să o poată deschide fiecare persoană care și-a pus cel puțin o dată întrebarea: «Cum să doară mai puțin? Care e rolul meu în viața mea? Ce fac eu cu mine?»”

Ana Maria Ducuță

Conferința „Cum ne recuperăm mintea și sufletul pierdute?”

„Și atunci, într-o societate care nu încurajează adevărul și care încurajează doar aparențele și superficialitatea, cum faci să menții acest suflet? Și răspunsul meu, dacă se poate sau nu să fim adevărați, dacă se poate sau nu să fim buni, eu îl am în fiecare secundă în mama, care pentru mine a fost începutul următoarei ipoteze. Dacă într-o ființă umană, pe care eu o văd cu ochii mei, poate să existe atât de multă bunătate, poate să existe atât de multă putere, înseamnă că ființa umană nu a fost făcută să fie înfrântă, să fie egoistă și să fie rea. Există în noi, da, și această parte întunecată. Și există în noi, sigur, și 

 

aceste instincte absolut animalice. Dar în aceleași timp, partea cea bună, pe care noi putem să o educăm, poate reuși să sincronizeze toate celelalte părți. Dar pentru asta este nevoie de muncă. Și acum, această muncă nu este ceva ce tu faci pe o perioadă limitată de timp. Este ceva care trebuie să se întâmple continuu în trăirea ta. Nu contează vârta ta, nu contează anii tăi de studiu, nu contează ce ai învățat tu despre viață. Și trebuie, la finalul zilei, când este cel mai greu, să fii cel mai recunoscător că tu poți să ai această experiență”, a declarat dr. Ana-Maria Ducuță.

Ești pregătit pentru schimbare?

Hai să povestim despre iubire, ca să nu trăim în neiubire.

Hai să povestim despre iubire, ca să ne dăm seama care este cel mai bun lucru pe care îl putem face cu noi în această viață.

Hai să povestim despre iubire, ca să nu mai plângem că nu știm cum este să fim iubiți pentru că nu am învățat noi să iubim.

Hai, să povestim despre iubire…”

Urgența nu mai suportă așteptare, amânare sau confuzie. Urgența trebuie rezolvată, atunci când are loc: nu poți ajunge la o soluție nici mai devreme, nici mai târziu. Când corpul doare, când viața ta e în pericol, sunt niște semne clare, vezi cu ochii tăi că e o problemă gravă.

Dar ce faci când doare sufletul, unde suni? Care este numărul de urgență pe care îl poți apela când simți că viața ta s-a sfârșit, că te doare să fii viu și nu mai știi cine ești?”

Mama este primul arhitect al Universului tău interior și părți din ea devin elemente constitutive ale sinelui tău întreg, din care te dezvolți, de la primul gângurit până la prima decepție din dragoste.

Mama mea a primit de la mama ei o lume a iubirii, a căutării neobosite a adevărului și a compasiunii fără condiționare. Este o lume în care prima dată am pășit eu, apoi sora mea. Astăzi suntem la adăpostul iubirii pe care bunica noastră, Ana, l-a construit în sufletul mamei noastre. De dincolo, ea a vegheat în taină și a ascultat cu aceeași iubire, când mama, apoi fiecare dintre noi am strigat: «Mamă, vindecă-mi sufletul»”.

Descoperă pachetele dedicate sufletului!