Mihai Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporanii săi prin inteligență, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăția și farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune, asemenea lui Tudor Vianu, că fără Eminescu am fi „mai altfel și mai săraci”.
Mihai Eminescu a lăsat în urma sa o operă vastă, care cuprinde sute de pagini de poezie, proză, proiecte dramatice, traduceri, prelucrări și adaptări, o schiță a unei gramatici sanscrite și un dicționar de rime. Întreaga sa operă a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, dar și de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de sistemele de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant sau Hegel și chiar de filosofia buddhistă.
Eminescu se află în Mileniul al III-lea într-o situație care merită să rețină atenția atât a poporului său, pe care l-a iubit atât de mult, cât şi a lumii întregi. Manuscrisele sale, 46 de volume, aproximativ 14 mii de file, au fost dăruite de Titu Maiorescu în 1902 Academiei Române, iar în 1948, Eminescu a fost numit post-mortem membru al Academiei Române. Versurile sale au fost citite în aproape toate colţurile lumii, fiind traduse în 60 de limbi de pe toate continentele. Cu poemul „Luceafărul“, la care marele poet a lucrat nouă ani şi jumătate, Eminescu a intrat, în 2009, şi în Guinness Book of Records.