„Gâlceava” penalistului cu lumea (lui)

Valerian Cioclei

O carte oarecum atipică

Lucrarea reprezintǎ, practic, o „culegere” de articole şi eseuri, selectate din cele pe care le-am scris şi publicat  în ultimii ani, în diverse reviste, tipǎrite sau online, ori în diferite volume colective. Având în vedere cǎ este vorba despre texte deja publicate, se poate naşte urmǎtoarea întrebare, pe care, mǎrturisesc, mi-am pus-o şi eu, când am luat în calcul editarea unei asemenea lucrǎri: acest gen de „autoplagiat” (legal, având în vedere cǎ nu ascund sursele) este un simplu exerciţiu de „narcisism” sau are un sens, o justificare ştiinţificǎ (teoreticǎ şi/sau aplicativǎ)? Înainte de a da un rǎspuns direct şi personal, voi face câteva scurte referiri, de ordin general, la „genul” în care se încadreazǎ prezenta lucrare.

Dintr-o perspectivǎ generalǎ, antologia (sau florilegiul), în sensul de culegere de texte reprezentative, alese din unul sau mai mulţi autori, este un gen de lucrare frecvent utilizat în literaturǎ sau filozofie, exemplele din aceastǎ categorie fiind de prisos.

Deşi (probabil) mai puţin folositǎ, antologia de texte ştiinţifice are şi ea un loc bine conturat în publicarea de carte. La aceastǎ categorie am o preferinţǎ clarǎ, antologia de texte aparţinând lui Richard Dawkins, cu titlul: „Cǎrţile întregesc viaţa. Cum scriem şi cum citim despre ştiinţǎ”. Autorul „este unul dintre cei mai mari gânditori şi autori de literaturǎ ştiinţificǎ din ultimele decenii, renumit pentru maniera în care cautǎ rǎspunsuri la problemele majore ale omenirii. 

Structura lucrǎrii

Dupǎ cum se poate deduce din prologul lucrǎrii, „Gâlceava” penalistului cu lumea (lui) se referǎ la o abordare criticǎ în raport cu justiţia penalǎ, în sensul larg al sintagmei,  în  care sunt cuprinse atât legea penalǎ, cât şi aplicarea ei în practicǎ. De aici şi structura bipartitǎ a lucrǎrii: Gâlceava cu „facerea” legii (prima parte); Gâlceava cu aplicarea legii (partea a doua). Aşa cum am arǎtat mai sus, lucrarea cuprinde o serie  de articole deja publicate. Toate sunt scrise dupǎ intrarea în vigoare a actualului Cod penal, cel mai vechi articol este din anul 2016, cel mai nou din anul 2024. În principiu, ele au fost ordonate cronologic, începând cu cele mai vechi şi încheind cu cele mai noi. În afara celor douǎ pǎrţi lucrarea cuprinde un prolog şi un epilog.

Prologul reprezintǎ „credinţa” mea cu privire la modul în care doctrina ar trebui sǎ se raporteze la justiţia penalǎ, o viziune care m-a „cǎlǎuzit” în conceperea scrierilor mele, inclu- siv cele prezente, de-a lungul timpului. În acest context, mi s-a pǎrut potrivit ca titlul sub care mi-am exprimat aceastǎ „credinţǎ” sǎ dea şi titlul acestei lucrǎri.

Epilogul reprezintǎ predicţia mea cǎ, în viitorul apropiat, este foarte probabil ca profesiile juridice sǎ necesite reconfigurǎri importante în ceea ce priveşte formarea, recrutarea şi pregǎtirea continuǎ şi cǎ, trebuie sǎ avem în permanenţǎ „mintea deschisǎ”, pentru a ne spori capacitatea de adaptare. Pentru aceasta, „gâlceava” trebuie întreţinutǎ în permanenţǎ.

Deși tratează subiecte diferite din domeniul dreptului penal, toate „scrierile” din această lucrare au în comun două trăsături caracteristice: din punct de vedere fundamental, ele reprezintă abordări critice, fie în legătură cu legislația penală, fie în legătură cu practica judiciară în domeniu; din punct de vedere formal, ele își propun să îmbine discursul doctrinar convențional, bazat pe raționamente juridice riguroase dar, de multe ori, „aride”, cu un discurs literar, mai „suculent”, bazat pe fructificarea unor valori culturale. Am explicat aceste caracteristici, pe care le-am considerat definitorii pentru doctrina penală actuală, într-un articol care reprezintă prologul acestei lucrări. Există, așadar, o unitate de fond și formă între textele selectate, iar punerea lor laolaltă, sper că va aduce o valoare adăugată ideilor pe care am încercat să le promovez de-a lungul anilor.

Previous
Next

Despre autor

Valerian Cioclei

Valerian Cioclei este un profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității din București, cu o vastă experiență în domeniul criminologiei și dreptului penal. A absolvit studii în România și Franța, obținând titluri de doctor în drept în ambele țări. Pe lângă activitatea didactică, a fost implicat în proiecte internaționale și a ocupat poziții importante în cadrul universității. De-a lungul carierei sale, a fost și avocat, judecător ad-hoc la CEDO și magistrat procuror. Este autor și coautor a numeroase cărți și articole de specialitate și a participat la conferințe naționale și internaționale.