Este continuată și accentuată ideea conform căreia dreptul muncii este un drept comun pentru toate raporturile de muncă și de serviciu, deci nu doar pentru cele izvorâte din contractul individual de muncă, dar și pentru cele întemeiate pe acte juridice care consemnează acordul de voința în scopul prestării unor munci subordonate. Este și cazul raporturilor de muncă/de serviciu ale funcționarilor publici, inclusiv ale celor cu statut special (polițiști, polițiști de penitenciare), ale militarilor, ale judecătorilor și procurorilor etc.
Pe baza legislației, a jurisprudenței și a doctrinei actuale au fost prezentate și analizate aspecte relevante ale relațiilor de muncă și de serviciu, începând cu izvoarele și principiile dreptului muncii, continuând cu dialogul social, organizațiile sindicale și patronale, rolul statului pe piața muncii, contractul și acordul colectiv de muncă, formarea profesională, încheierea raporturilor de muncă și de serviciu, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea acestor raporturi. Totodată, a fost avută în vedere și răspunderea juridică a angajaților și angajatorilor (disciplinară, pentru daune, contravenționala și penală).